Excursia pe care iți propun sa ți-o prezint a avut loc in martie 2023. A fost o zi însorită, iar florile erau înflorite si adia vântul, făcându-te sa vezi reînnoirea anului desfășurându-se in fata ochilor tai si sa mirosi minunatul parfum de primăvară. Cum în mod convențional săptămâna poate începe luni, se poate spune că anul (re)începe primăvara. Zona pe care o voi descrie aici este Hampstead Heath, situată în nordul Londrei.

Hampstead este o suburbie, un sat, iar „heath” denotă un teren deschis necultivat din cauza solului nefavorabil (acid) pe care cresc arbuști. Asta a fost în trecut, dar acum apare un parc mare, și o suburbie (un sat), ambele cu un farmec aparte. Am ajuns acolo luând un Uber din South Woodford. Călătoria până la Hampstead cu toate ca lunga, a fost relaxanta, pentru ca noi (dragii mei prieteni din Londra si eu ;)) ne-am angajat in povestiri cu șoferul prietenos. Iată cum arăta frumoasa suburbie în acea zi însorită de primăvară:

Iată un teanc de link-uri: Ce este Heathland, Moorland Wiki, Heath Wiki, Hampstead Heath Wiki, Hampstead Garden Suburbie.

Apoi am pornit spre parc. Din acest parc se poate admira panorama orașului Londra, se pot vedea în depărtare clădiri vechi și noi și este o priveliște frumoasă a metropolei londoneze.

Am vizitat grădinile de pe deal (Hill garden) și pergolele (Pergola). O pergolă este o construcție ușoară într-un parc sau într-o grădină, formată dintr-o rețea de grinzi de lemn susținute de rânduri de coloane, stâlpi pe care sunt întinse plante decorative suspendate. În Pergolă se aflau mulți oameni, iar cuplurile de miri erau fotografiate. Amatori și profesioniști care fac tot felul de fotografii profitând de frumusețea florală a pergolei.

Istoria Pergola a fost următoarea: pe locul parcului, în 1900, se afla o casă foarte mare, numită The Hill. Proprietarul acestei case, Lord Lever, a dorit să aibă o grădină cu plante exotice și astfel a început construcția acesteia. Se pare că solul din acele grădini provine din săpăturile care au urmat construcției liniilor de metrou din nordul Londrei. Dar Pergola nu a fost terminată, iar după moartea lordului, construcția a fost lăsată în paragină. Mai târziu, statul englez o restaurează, dar nici acum nu este complet renovată. Puteți găsi istoria detaliată a originii Pergola aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Inverforth_House https://en.wikipedia.org/wiki/Inverforth_House

Am ajuns acolo la începutul primăverii, imediat după sfârșitul iernii.

Și ceea ce este special în acest anotimp este că magnoliile erau înflorite. O mulțime de magnolii. Cu o culoare specială. Magnoliile înfloresc mai întâi, iar după trei săptămâni își pierd florile și încep să crească frunze. Din acest motiv, magnoliile sunt frumoase doar la începutul primăverii.

În parc există și o mini-grădină zoologică.

Am observat că sunt o mulțime de narcise galbene.

Lacuri cu rățuște. Am văzut, de asemenea, multe rațe mandarine al căror penaj este impresionant de frumos.

O mulțime de veverițe foarte drăguțe și prietenoase care îndrăznesc să se apropie de tine și să mănânce din palma ta.

M-am oprit și la Golders Hill Park Cafe, de unde m-am îndreptat spre Stumpery, o zonă naturală protejată unde se afla si "The Hollow Tree"

Pe drum am admirat magnoliile din "Walled Garden".

Acolo am ascultat povestea unei doamne care iubește animalele și am fost profund impresionată de povestea ei care sună cam așa: A avut grijă de o vulpe care, după ce a crescut, a plecat de acasă pentru a se împerechea. Iar această doamnă, după câteva luni, trecând printr-o iarnă, a început să aibă gânduri neliniștite, îngrijorându-se că s-ar fi putut întâmpla ceva rău cu vulpea. Doar dacă nu cumva a fost prinsă de cineva, maltratată sau i s-a întâmplat ceva rău? Se plimba cu aceste gânduri pe o potecă din pădurea Hampstead. Și, în mod miraculos, vulpea a apărut, i-a ieșit în cale ca și cum ar fi vrut să o calmeze ca să nu-și mai facă griji. Frumoasă poveste.

Mai mult, am fost surprins de asemenea de cât de bine ea se înțelegea cu o mică familie de veverițe din Grădină, cărora le-a adus de acasă alune de pădure. Ne-a arătat multe fotografii frumoase și amuzante cu animale de pe pagina ei de Facebook, unde a creat mici povești pline de umor. Începuse să editeze o cărticică cu aceste fotografii frumoase, cu fețele expresive ale veverițelor, vulpilor, păsărilor și câteva scene amuzante cu ele și chiar cu insecte, de exemplu cu libelule.

Tot de la ea am aflat istoria veveriței roșii. Despre aceasta se spune că ar fi pe cale de dispariție ca rasă, pe motiv că din America a fost adusă rasa gri, care este mai rezistentă dar care transmite multe boli la veverițele de rasa roșie. Se pare că, de fapt, aceasta este doar o poveste inventată pentru a extermina veverițele pentru că mâncau scoarța coniferelor din plantații. Adică, pe motiv că ar distruge rasa locală de veverițe (rasa roșie), oamenii au fost încurajați să omoare veverițele gri. Ea a povestit despre așa-numitele cluburi ale veverițelor. Adică, membrii acestor cluburi își propuneau să prindă și să distrugă cât mai multe veverițe, pentru care primeau premii în bani. Pentru mai multe detalii, căutați dupa “Red Squirrels United” : "https://www.theguardian.com/environment/2017/jun/02/kill-them-the-volunteer-army-plotting-to-wipe-out-britains-grey-squirrels" https://www.theguardian.com/environment/2017/jun/02/kill-them-the-volunteer-army-plotting-to-wipe-out-britains-grey-squirrels

Am surprins in fotografie un apus de soare foarte frumos. Cu un soare auriu și liniștitor.

Ne-am întors acasă cu Bus-ul londonez cu etaj.